REZULTATELE CONCURSULUI „HAIKU LA FOTOGRAFIE” MAI 2011

01.06.2011



Poemul câştigător:

ea îi zâmbeşte
mângâindu-i obrazul –
banca din iarbă
Maria Tirenescu


5 haiku-uri evidenţiate:

viaţa-n mariaj –
după schiuri iar iarbă,
pe nesimţite.
Daria B.
cu ochii închişi –
trag adânc în piept încă
o primavară
Dan Norea
doi bătrâni în parc –
amintiri nerostite
de ambele părţi
Livia Ciupav
popas pe bancă –
ajunşi în toamna vieţii
pe acelaşi drum
Virginia Popescu
vară indiană –
râsul ei străluminând
gândurile negre
Cezar Florin Ciobîcă
Iată că şi în luna mai au reuşit să se adune în jurul acestui concurs 15 persoane, cu un total de 25 de haiku-uri. Mulţumim pentru interes şi constanţă, sperăm să rămânem împreună şi  în continuare, chiar dacă câştigător nu poate fi, în fiecare lună, decât un singur poem. Mărturisesc că au fost dificil de selectat cele 5 poeme evidenţiate. Cel puţin încă 3 dintre cele primite luna aceasta ar fi meritat să stea pe podium, dar constrângerile regulamentului cer sacrificii….:)
Luna aceasta în frunte se află Maria Tirenescu cu poemul:
ea îi zâmbeşte
mângâindu-i obrazul –
banca din iarbă
Haiku-ul Mariei îmi pare a fi unul special. El redă – fără a descrie (!) – atmosfera ce se desprinde din tablou, alegându-şi doar una din cheile de interpretare posibile ale momentului surprins în fotografie.
Perechea din imagine pare a avea o îndelungă şi reuşită practică a experienţei cuplului. Între cei doi exerciţiul afecţiunii reciproce a creat o complicitate ludică. Este evident ca zâmbetul ei se naşte din acel răsfăţ pe care-l acorzi persoanelor iubite necondiţionat. Acelaşi zâmbet cuprinde şi un strop de ironie – bonomă – la adresa partenerului, acest „enfant terrible”, pe care-l tachinează, stârnindu-l. Iar el am spune că atât aşteaptă: îşi joacă cu dăruire clauneria, doar pentru a culege zâmbetul celei dragi, cu tot cu ceea ce aceasta pune în zâmbet.
Este exact ceea ce Maria surprinde în primele două versuri: zâmbetul ei, ca element esenţial al interacţiunii din imagine, împreună tot ceea ce cuprinde el. Gestul mângâierii obrazului descrie concentrat esenţa relaţiei între cei doi. Versul este un fel de roentgen al scenei vizibile în fotografie, relevând dedesubturile.
Ultimul vers, banca din iarbă, pare în primul moment că rupe această concentrare pe esenţialul transmis prin fotografie, îndreptând atenţia cititorului către un fapt aparent nesemnificativ. Ce rol poate juca în toate astea banca pe care stau cei doi? Aici ne putem juca cu o serie de posibile interpretări. Banca poate fi percepută ca simbol pentru viaţa celor doi, pentru cuplu, pentru indestructibilul care-i leagă. În alt plan, banca din iarbă poate fi citită ca „banca lor”, locul unde se întâlneau, loc evident încărcat de amintiri,
chintesenţă a intimităţii şi tainei care face din doi indivizi deosebiţi un cuplu.
Felicitări Mariei pentru fineţea şi precizia acestor versuri. Într-adevăr o „broderie” reuşită care îmbracă, completând, fotografia lunii mai.
Felicitări celor cinci tovarăşi de podium, şi tuturor participanţilor. De la lună la lună poemele sunt mai bune, treptat ajungem de la primară la liceu…:)
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s