Haiku: Kato Ikuya

Din Chriysanthemum Nr. 10, International Haiku Magazine, Austria (http://www.bregengemme.net/):

Katô Ikuya:

sabasaba to / kosho uriharau / uroko-gumo

with no hesitation
disposing of old books —
cirrocumulus

fără ezitare

 arunc cărţile vechi –

nori cirrocumulus

Dedic acest haiku genial tuturor celor care ştiu ce înseamnă să nu mai ai loc de cărţi în casă, să vrei să dai (nu să arunci), să nu te înduri, să nu mai ai timp să citeşti, dar să le păstrezi totuşi pentru cândva, într-un viitor incert în care calculatorul va dispărea şi noi vom avea din nou timp de citit, multe ore (pe zi şi) în noapte, la lumina (neapărat) galbenă a veiozei. Aşteptând prin colţuri, într-un lung provizorat, cărţile se acoperă de praf, care din când în când se înalţă în văzduh, către norii bucălaţi, care vin şi trec la fel de consistenţi ca gândurile noastre.

Acest articol a fost publicat în Diverse, Traduceri și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Haiku: Kato Ikuya

  1. stopsy spune:

    stimată Cleilia,
    De ce insistați? Se vede clar, dumneaei a tastat mai sus, n-are scuze, d-aia zic N-AVEȚI CU CINE CĂ O ȚINE P-A EI ! Eu am mai avertizat-o ți-n priviința păianjenilor din haikul romanesc … care sunt juxtapuși parcă anume … peste tot, demascând faptul că nu prea facem curățenie, ca-n vorba populară … harnică mătușă, cu gunoiul după ușă.

  2. Clelia Ifrim spune:

    Draga Ioana

    Am inteles. De aceea am si spus „capcana autohtona „. Este a noastra ,personala sau nationala . Nori de praf , nori de pe cer . Haiku-ul este foarte frumos si cometariul tau invita la reflectie .

    In alta ordine de idei, dar tot despre carti – azi am primit de la Biblioteca din Alexandria ,cea de astazi, foarte moderna si cu planetarium nemaipomenit, o scrisoare de multumire pentru cele doua exemplare din ultima mea carte ,”My loved Japan ” , haiku-uri scrise dupa cutremurul din Martie 2011. Simt nevoia sa impartasesc cu tine , si cu ceilalti, aceasta bucurie . Cartile mele ,se afla pe unul din rafurile acestei celebre biblioteci .Cu praf , sau fara .

    Te imbratisez cu drag

    Clelia

  3. ioanaana spune:

    Draga Clelia,

    cred ca nu ai inteles ce vreau sa spun. Nu vorbeam de japonezi, ci de mine si de cei ca mine, plecand de la acest haiku. Nu era o interpretare a haiku-ului, ci un monolog despre „deja-vu”-ul starnit de poem. Asocierea norilor cu praful este subiectiva si tine strict de cultura noastra locala, nu de cea nipona. Si totusi, undeva in afunduri, exista o punte care leaga pe cel care a scris acest haiku de cel care l-a citit si s-a simtit impins la asemenea reflectii.

  4. Clelia Ifrim spune:

    Draga Ioana
    Ai cazut intr-o capcana autohtona . Nu prea cred ca japonezii lasa sa se adune praful pe undeva .Sunt renumiti si pentru curatenia lor. Deci nici pe carti. Nici nu le arunca , mai ales cartile vechi. Pastreaza cu sfintenie tot ce apartine trecutului . Au un adevart cult pentru trecut

    Norii cumulus ,albi, prevestesc, sau sunt aducatori de vreme buna. Timp frumos .Cred ca sensul este ca nu mai vreau sa citesc ,las cartile pentru mai tirziu , undeva , nici vorba sa le arunc , le gasesc oricind , dar norii trec. Ma duc sa-i vad acum . Interior , exterior .Cartile dureaza o viata , norii doar citeva clipe trecatoare .

    Clelia

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s