Pentru Silvia!

Cred că la orizont se profilează un nou tip de haiku, anume cel „la comandă”…:). Una din puţinele mele prietene care a reuşit să se apropie de „haiku-iala” mea cu înţelegere şi toleranţă (veţi vedea cu toţii, în propriul cerc de prieteni, ca nu e regula), mi-a „comandat” următorul haiku: „Vreau un buchet cu flori pe un şemineu. Căci, oare când poţi pune florile pe şemineu, dacă nu atunci când este vară, şi şemineul este stins, altfel florile s-ar ofili.” Şi cum prietena mea iubeşte vara în mod pătimaş, m-am străduit să-i „împletesc” un haiku care sa celebreze victoria verii asupra iernii.

Pentru cei care fac primii paşi în descifrarea tainelor haiga-lei, iată câteva explicaţii: macul şi scânteioara (există o floare mică, cu acest nume, sau, în altă variantă, „scânteiuţa”) sunt două flori care pot fi asociate uşor cu focul, din motive evidente. Doar că, fiind vară, „focul”, adică expansiunea, căldura, viaţa s-a mutat „la etaj”, pe poliţa şemineului. Vatra e rece. Buştenii „aşteaptă”…… Roşul macilor şi scânteioarele le aduc aminte de ceva…oare de ce?…..:)

Imaginea subliniază sensul haiku-ului, lăsând „focul” buchetului să domine câmpul vizual. Scânteioarele, petale şi scântei în acelaşi timp, sunt 17 la număr (cât numărul de silabe al unui haiku)….:)

Totul împreună reprezintă doar un zâmbet haiku, fără pretenţii de a duce privitorul/cititorul la un pas de satori. Numai bun de pus pe perete, ca să lupte cu gerul de-afară!