REZULTATELE CONCURSULUI “HAIKU LA FOTOGRAFIE” – DECEMBRIE 2011

Poemul câştigător:

alb nemărginit –

în poza-ngălbenită

aceiaşi bancă

 Doina Bogdan

 

Poemele selectate în ordinea menţionării în text:

poarta către rai –

de-atâta aşteptare

prinzând rădăcini

Vasile Conioşi-Mesteşanu

 

singurătate –

odihnindu-şi crengile

pe umbra băncii

Vasile Conioşi-Mesteşanu

 

banca pustie –

doar umbra copacului

odihnindu-se

Manuela Burlacu

 

albul nesfârşit –

un copac singuratic

sprijină cerul

Virginia Popescu

 

pustiul mai alb –

bolnavul cu Alzheimer

priveşte pe geam

Bea Hurmuz

 

pretutindeni alb –

nicio schimbare pentru

pelerinul orb

 Cezar Florin Ciobîcă

 

prima ninsoare –

dintr-odată nou-născutul

se-opreşte din plâns

Cristina Ailoaei

 

méditation en blanc –

deux axes du monde

encore perceptibles

(meditaţie în alb –

două axe ale lumii

încă perceptibile

traducerea mea)

 Nicole Pottier

 

profile în alb –

în răscrucea pustie

un pom şi-o bancă

Ana Urma

 

nimeni pe bancă –

glasuri îndepărtate

în ceaţa iernii

Petru Ioan Gârda

 

singuri în omăt –

prin ceaţa deasă

zvon de colinde

Gheorghe Sporiş

 

agent dublu neaua –

hidratează coroana

putrezind banca

Gheorghe Postelnicu Stops

Ultima lună a lui 2011 a adus în jurul concursului de „Haiku la Fotografie” 19 haijini cu un număr de 41 de haiku-uri. O cifră mai mare decât era de aşteptat într-o lună cu sărbători şi vacanţe. Ceea ce dovedeşte că cei care au fost receptivi la plăcerea jocului cu propria creativitate nu se lasă opriţi de circumstanţe şi contexte.

Aşa cum discutam de curând cu una dintre participante, încercând să dibuim împreună diferenţa între a compune haiku liber şi a compune haiku pentru o imagine, haiku-ul la imagine este – fără îndoială – mult mai dificil. Aş spune chiar că a scrie aşa este un fel de doctorat al actului creator haijin-esc. Dificultatea ţine de etapele care trebuie parcurse în acest caz: mai întâi trebuie descifrată corect şi amplu imaginea/fotografia şi intenţia autorului; apoi trebuie extras un „distilat” de mesaj care să conţină atât aspectul psiho-filozofic cât şi pe cel emoţional; iar cu acest distilat trebuie compus un haiku care să se îmbine cu imaginea la fel ca două bucăţi de puzzle. Bucăţi care NU sunt  două jumătăţi identice ale unui întreg, dar care împreună formează un tot nou, cu o putere de expresie superioară imaginii sau haiku-ului luate separat.

Cu adevărat, o provocare pe care nu şi-o pot permite mulţi. Iar acest lucru se vede, am mai spus-o  şi o voi mai repeta, din calitatea mereu surprinzătoare a unui număr foarte mare de haiku-uri bune şi foarte bune care se scriu pentru acest concurs.

Aşa cum aţi remarcat deja, am renunţat la a mai face o tabelă cu – doar – 5 haiku-uri evidenţiate. Motivul? Se adună, lună de lună, prea multe haiku-uri bune, care depăşesc cifra 5. Aşa că am hotărât să comentez scurt toate haiku-urile care mi se par în vre-un fel deosebite. Şi fac chiar acum menţiunea că nici aşa nu le voi putea pomeni pe toate care ar merita. Încerc însă, atât cât îmi permite spaţiul şi timpul, să le grupez şi să le evidenţiez pe cele mai semnificative.

Am ales pentru locul de onoare de data aceasta haiku-ului Doinei Bogdan:

alb nemărginit –

în poza-ngălbenită

aceiaşi bancă

în primul rând pentru subtilitatea convingătoare cu care s-a raportat la imagine, reuşind să construiască un haiku emoţionant prin simplitatea şi firescul exprimării. Autoarea preia mesajul afectiv atât de bogat al fotografiei şi-l stilizează, potenţându-l. Este evident pentru oricine, că imaginea vorbeşte despre singurătate, lăsând deschisă larg – cum face orice operă de artă bună – poarta către multiple interpretări. O bancă goală şi un copac la fel, amândoi ninşi. Banca „stă” cu spatele la privitor. O poză cu mult „kigo” convergent şi cu un amplu „ecou”: iarna, asociată cu bătrâneţea, perspectiva băncii „cu spatele”, simbolizând atitudinea bătrânului faţă de viaţă şi viitor, zăpada care acoperă totul în mod egal, reprezentând poate calmul serenităţii, când ascuţişul patimilor de tot soiul se toceşte, sau poate uitarea decrepitudinii care nivelează la fel de egal sufletul celui ajuns aici (avem haiku-ul Beei Hurmuz cu bolnavul de Alzheimer care preia exact acest aspect). Poate fi vorba aici de regrete şi nostalgie, poate de suferinţa celui care face bilanţul contabilizându-şi neîmplinirile…. Sau, din contră, de înţelepciunea celui cuminţit frumos de vârstă şi experienţa vieţii, de liniştea împăcării cu sine şi cu universul, de preludiul desprinderii de formă şi trup, desprindere percepută ca un mister (alt haiku deosebit, cel al lui Vasile Conioşi-Mesteşanu, este construit pe acest aspect al imaginii). Banca, pomul, zăpada, totul este Buddha sau Hristos, totul e Unul.

Primul vers al haiku-ului Doinei Bogdan ne transpune deja în planul infinitului spaţial prin enunţarea caracterului „nemărginit” al zăpezii: cât vezi cu ochii e alb, întreg universul e sub omăt. Următoarele două versuri comută întinderea spaţială într-una temporală: poza îngălbenită înseamnă o perspectivă lungă în timp, adică nostalgia celui ajuns aproape de capătul călătoriei, care priveşte în trecut. Banca este aceeaşi, poate şi pomul, amândoi au fost martorii unor „scene-reper” pentru cel care acum se uită în urmă şi-şi aduce aminte….. Poate mulţi din cei dragi, cu care stătea pe bancă, nu mai sunt, sau poate nu sunt aproape, poate nici lumea familiară celui ce priveşte acum pustiul alb nu mai e. Toate trec, toate se duc, constantă e doar schimbarea. Din tot ce-a fost a rămas doar banca, pomul si fotografia îngălbenită de vreme.

Un alt haiku dulce-acrişor, ca mâncarea chinezească, este cel al lui Vasile Conioşi-Mesteşanu. Hazul bonom se împleteşte organic cu contemplativul din imagine: într-adevăr, avem aici o „gură de rai”, o anticameră unde aştepţi ca Sf. Petru sa-ti descuie porţile. Doar că trebuie să aştepţi câteodată cam mult. Atât de mult, încât rişti să te transformi în pom cu rădăcini!

Într-un cu totul alt registru trebuie citit celălalt haiku al aceluiaşi autor: singurătatea oboseşte. Atât pe om, cât şi pe pom! Alături, pe aceeaşi coardă interpretativă, este şi poemul Manuelei Burlacu. Şi-atunci pomul îşi ia ca tovarăş banca, care-i la fel de singură, şi-şi odihneşte crengile pe umbra ei. Sau îşi trimite propria-i umbră să se odihnească pe bancă. Inedită şi proaspătă perspectivă: un copac obosit de atâta stat în picioare! Mai ales când el este singura verticalitate din peisaj şi are sarcina de a sprijini întreg firmamentul, aşa cum ne spune haiku-ul Virginiei Popescu.

Cum spuneam mai sus, un haiku de mare adâncime este cel al Beei Hurmuz. Lumea bolnavului de Alzheimer este netedă şi pustie. Zăpada reală albeşte acest pustiu, accentuând uniformitatea deşertului. Tragicul acestei percepţii rămâne însă rezervat doar omului de lângă cel „plecat” cu duhul. Cezar F. Ciobîcă ia aceeaşi perspectivă a omului cu un handicap major, aici al orbului, pentru a sublinia şi mai drastic „întunericul” interior al celui ce nu (mai) are unelte de percepţie pentru lumea din jurul lui. Ce poate fi mai dureros decât incapacitatea de a te bucura de splendoarea unei privelişti în alb? Dar şi aici, durerea îi aparţine în primul rând celui de lângă, care ştie ce nu mai poate bolnavul, nu celui în cauză.

Un poem de cu totul altă factură este cel al Cristinei Ailoaiei. Îi găsesc o frumuseţe inedită, deşi raportul cu imaginea este mai slab. Miracolul care se aşterne în lume după prima ninsoare impune şi fiinţelor care încă n-au conştiinţa de sine complet dezvoltată. Magia face ca nou-născutul să se oprească din plâns.

Un haiku sofisticat, cu o perspectivă cu adevărat originală, ne propune Nicole Pottier. Ea stilizează, mai bine spus epurează, conţinutul imaginii până la un maxim posibil, reducând pomul şi banca la cele două axe: verticala şi orizontala. Axis mundi! Atât rămâne perceptibil spiritului intrat în meditaţie.

Universul redus la un pom şi-o bancă se regăseşte şi în poemul Anei Urma. Sub vastul alb, din lucruri au rămas doar esenţele, profilele.

Petru I. Gârda şi Gheorghe Sporiş aduc elementul auditiv în imagine. Singurătatea este marcată mai puternic de glasurile/zvonurile de colinde care se aud undeva, departe, în ceaţă. Ceaţa care înghite totul, la fel ca albul omătului.

Şi dorind să închei într-o notă glumeaţă, aşa cum m-a obişnuit deja Gheorghe Postelnicu zis şi STOPS: zăpada ca agent dublu CIA-KGB-ist lucrează pentru lemn putrezind lemnul! Nu le poţi avea pe toate…J

Închei cu tradiţionalul „La mulţi ani” şi „La multă participare” la acest concurs. Mulţumesc celor care nu se supără că nu-i pot comenta, deşi ar fi meritat-o, celor care au deschiderea şi răbdarea necesară să trimită lună de lună haiku-uri, care, chiar dacă nu pot fi mereu premiate, se vede că devin din ce în ce mai şlefuite, şi celor care se lasă antrenaţi de acest tip de „compunere creativă”, îmbogăţind lumea foto-haiku-ului cu adevărate bijuterii. Mâine o noua fotografie vă aşteaptă!

Acest articol a fost publicat în Concursul "Haiku la fotografie" și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

9 răspunsuri la REZULTATELE CONCURSULUI “HAIKU LA FOTOGRAFIE” – DECEMBRIE 2011

  1. Mariana Tanase spune:

    pro propunerii lui
    ioanaana

  2. ioanaana spune:

    Pentru Julia: eu admit, si dupa deget, si dupa chiersic, dar mi-am mai enuntat principiul si nu vreau sa ma repet. Gloria, dar si „puricii” apartin integral autorului…:)
    Referitor la lista integrala a poemelor: ca sa o pot publica, ar trebui mai intai sa am asentimentul tuturor celor care mi-au trimis poeme. N-as vrea sa schimb regulile din mers. Concursul, pana acum, era construit pe faptul ca poemele sunt trimise unei persoane, care face selectia, si nu spre publicare. Mai ales ca a nu fi printre castigatori poate atinge anumite sensibilitati.
    Ideea insa nu e rea, iar eu sunt receptiva la schimbari/imbunatatiri. Putem pe viitor sa „dublam” concursul, facand paralel cu selectia mea, si un „kukai”, in care voturile se dau reciproc. Atunci si lista poemelor va fi publica, dar asta trebuie spus de la inceput. In mod sigur rezultatele vor diferi….:), dar vorba ta, poate asa invatam cu totii mai mult.
    Astept „pro si contra” acestei propuneri.

  3. julia x spune:

    Trebuie sa admitem ca este greseala de ortografie si atata tot. Nici dupa deget, nici dupa chiersic ! :)…

    O intrebare-rugaminte :
    se poate posta separat sirul poemelor la fotografie ?
    Pentru cei care dorim sa mai invatam, ar fi fff util …in afara celor evidentiate, mai sunt inca 29 de haiku uri, chiar daca numai apartin numai la 7 autori.

  4. ioanaana spune:

    Raspunsul este pt. cel nepublicat: Fiti bland si intelegator!…:) Nu facem guerilla pe blog, sa nu va fie cu suparare.

  5. stopsy spune:

    PS. Dacă insistați … vă trebuie totuși un ziar !

  6. Lavana spune:

    Felicitari castigatoarei .De apreciat si fotografia.
    Despre esenta haikuului nu stiu nimic,dar,din moment ce m am implicat,o sa aprofundez,pe cat posibil.
    Felicitari tuturor ! Chiar de la prima vedere ,mi e clar ca nu e foarte usor.
    Am retinut,din cele postate mai sus,versul Cristinei Ailoaei ,adica,am ramas cu el in minte si dupa ce am inchis pc -ul …

  7. stopsy spune:

    AUTOMAT … ca să nu zic PISTOL MITRALIERĂ … conform zicalei românești CEL DIN URMĂ E DE FAPT CEL DINTÂI … poemul cu AGENTUL DUBLU glisează pe locul DE ONOARE !!
    primește FELICI TARI, discret pe http://stopsy-romania.blogspot.com

  8. ioanaana spune:

    Aşa este! Mi s-a mai semnalat de încă trei persoane, dar eu nu intervin niciodată în poemele autorilor, nici măcar pt. a corecta eventuale greşeli de ortografie, sintaxă, etc. Câteodată ele sunt „licenţe poetice”…:)

  9. Mariana Tanase spune:

    Poemul castigator are o greseala de ortografie.

    Poemul câştigător:
    alb nemărginit –
    în poza-ngălbenită
    aceiaşi bancă – se ortografiaza corect ACEEASI BANCA
    Doina Bogdan

    Mariana Tanase

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s