REZULTATELE CONCURSULUI “HAIKU LA FOTOGRAFIE” – Septembrie 2012

Vot kukai

Locul I:

linie moartă –

doar şuierul vântului

printre bălării

pierdută-n zare –

în urmă o batistă

furată de vânt

VIRGINIA POPESCU

şi

haltă-n câmpie –

ciulinii se-ngrămădesc

la clasa-ntâi

CEZAR F. CIOBÎCĂ

 

Locul II:

bilet dus –întors –

înverzind de-aşteptare

linia moartă

VASILE CONIOŞI – MESTEŞANU

Locul III:

drum bătătorit –

pe cărări neumblate

florile de câmp

MARIA DOINA LEONTE

Menţiuni:

pentru o clipă

la fereastra trenului

un chip de demult

VIRGINIA POPESCU

 

încrucişare –

amintiri uitate în

flori sălbatice

NICOLE POTTIER

 

canton părăsit –

doar iarba fiarelor

încearcă acul

PETRU IOAN GÂRDA

 

Vot jurizare:

canton părăsit –

doar iarba fiarelor

încearcă acul

PETRU IOAN GÂRDA

Luna septembrie a adunat în jurul şinelor sale 14 participanţi care au trimis un număr de 37 de haiku-uri. Ediţia aceasta a concursului ne rezervă o surpriză, şi anume pe Virginia Popescu. Haijiniţei i-a reuşit performanţa ca, trimiţând 3 haiku-uri în concurs, să obţină cu două dintre ele locul I, iar cu al treilea menţiune. Cui i-e frică de Virginia (Popescu, nu Woolf)? Păi cred că tuturor, căci atare rezultate nu cred să poată fi repetate prea repede…:)

Citindu-i cele trei poeme constatăm că, într-adevăr, îşi merită pe deplin, toate, premiul. În ceea ce mă priveşte, preferatul meu rămâne cel cu batista furată de vânt. În special pentru acel mono no aware care transpare din „pierdută-n zare” (nu ştim ce sau cine s-a pierdut în zare şi nici nu este relevantă precizarea identităţii) şi din faptul că „în urmă” nu rămâne decât o batistă adusă (furată) de vânt. Batista pe care cea pierdută în zarea vieţii o flutura de la revedere sau de adio. Batista, ca substitut pentru persoana iubită şi plecată. Scena clasică a despărţirii, esenţializată perfect în trei versuri echilibrate şi vibrante. Despărţire „citită” de altfel cu antene fine în imaginea şinelor care se despart. Poemul  nu conţine nimic de prisos, din contră, se lasă la latitudinea fanteziei noastre completarea detaliilor scenei. Puntea către fotografie este solidă şi bine fundamentată, iar haiku-ul în sine o interpretare personală a atmosferei din imagine. De trei ori uraaaa, Virginia!

Şi celălalt premiu I este meritat de un haiku / senryu de fineţe, al cărui autor „recidivează” şi el mereu în a lua premii la diverse concursuri. Ceea ce îi reproşez în contextul acestui concurs este faptul că poemul nu a fost compus special la fotografia lunii, ci a mai fost folosit şi la alte concursuri. De altfel, legătura cu imaginea este una slabă (şi poza, şi haiku-ul având ca fundal comun feroviarul, dar atât). Abstracţie făcând de aceste observaţii, jocul de cuvinte rămâne unul izbutit, iar elementul umoristic – şi el specific haiku-ului – este unul autentic şi bine dozat. Felicitări, Cezar Ciobîcă!

Acelaşi zâmbet de foarte bună calitate ni-l provoacă şi premiul II, câştigat de Vasile Conioşi Mesteşanu. O linie moartă (minunat evidenţiată de imagine) este prin definiţie ceva supus ruginii (şina roşie), sau mucegaiului (verde). Dar iată că verde este şi masa vegetală care creşte tocmai fiindcă linia, moartă fiind, permite dezvoltarea nestingherită a vieţii. „Enigma” interpretării primului vers: „bilet dus – întors” pare la o primă citire mai greu de dezlegat. Dar faptul că un haiku nu-şi dezvăluie imediat toate reliefurile nu reprezintă decât o garanţie de calitate. Dus-întors-ul poate reprezenta aici faptul că „surata” liniei moarte, adică linia circulată, se bucură de succes şi atenţie. De ciudă, cea neumblată înverzeşte. Sau jocul de sensuri poate fi interpretat şi altfel: aşteptând întorsului celui dus, înverzeşti de plictiseală. Un senryu reuşit, şi acesta! Felicitări Vasile!

Ajung acum şi la haiku-ul dublu câştigător al lui Petru Ioan Gârda. „Cantonul părăsit” a obţinut la vot o menţiune, iar la jurizare Marele Premiu. Mărturisesc că-mi este din ce în ce mai greu să decid care haiku merită să se urce pe podium, în dauna altora, aproape la fel de bune. Alegerea, oricât m-aş strădui să fie obiectivă, depinde uneori de nuanţe foarte subţiri. În cazul de faţă hotărâtor a fost învelişul aproape criptic al poemului, care aproape că este deghizat în ghicitoare. Un haiku care se dezvăluie greu, atât din punct de vedere al înţelesului, cât şi al atmosferei. Neutru şi laconic în enunţ, nu ni se dau indicaţii de „regie”: nu ştim dacă e cazul să ne întristăm „yugenic” şi „sabic” atunci când citim „cătun părăsit” (izolare, însingurare deci), sau să râdem când ni se povesteşte cum iarba fiarelor încearcă acul. Rămâne la latitudinea fiecăruia să priceapă şi să simtă cât şi cum poate. Şi apropos: acul? Cum adică acul? Sunt sigură că mai sunt câţiva colegi haijini care au rămas la fel de perplecşi ca mine, la o primă citire a acestui poem. Personal, mi-a trebuit ceva timp ca să mă dumiresc asupra acestei excepţionale imagini. Desigur, este vorba de acul macazului (citez din Wiki: organ mobil al unui macaz, în formă de pană, articulat la capătul neascuțit (călcîiul acului) și avînd rolul de a ghida roţile vehiculelor de cale ferată atunci cînd trebuie abătute de pe o linie pe alta.) Într-un cătun părăsit, linia e moartă, iar cu acul macazului se joacă doar iarba fiarelor, cea care descuie orice încuietoare şi dezleagă orice nod: al liniilor de cale ferată sau al sorţii. Excelentă şi exprimarea, şi bogăţia de înţelesuri! Felicitări şi ovaţii, Nelu Gârda!

Un alt haiku deosebit asupra căruia doresc să atrag atenţia este cel al lui Silvestru Miclăuş:

cărări prin hăţiş –

cravata bunicului

nefolosită

Aparent, la fel de greu de înţeles. Oare ce legătură poate avea cravata bunicului cu cărarea prin hăţiş? Uitându-ne cu atenţie la imagine, începem să înţelegem: şinele se „leagă” una de alta în mod asemănător unei cravate (asemănarea este chiar izbitoare, dar doar după ce ne-o relevă poemul). Devine evident că bunicul n-a folosit cravata: prin ea cresc ierburi şi se-adună praful. Şi de altfel, la ce i-ar trebui bunicului cravată atunci când face cărări prin hăţiş?! Un haiku original, cu poantă, surpriză şi moment „aha”, adică exact cum scrie la carte. Felicitări din toată inima, Silvestru Miclăuş!

Un alt poem cu mult vino-încoace şi care se bazează pe acelaşi excelent salt cuantic în interpretarea obiectului din fotografie este şi alt haiku al lui Vasile Conioşi – Mesteşanu:

seară de toamnă –

fermouarul blocându-se

cu flori de câmp

Iarăşi, un poem ghicitoare! Privind imaginea după ce-l citim, ne dăm seama că de data asta şinele le putem vedea şi ca pe un fermoar. Desigur, blocat! Cu flori de câmp care cresc prin el! Iar dacă stăm şi ne gândim din cât de diverse cauze un fermoar se poate bloca cu flori…. dar mai bine nu continui, căci simt că roşesc!…:) Excelentă poantă! Felicitări din nou, Vasile!

Din cele trei haiku (toate bune) ale Beei Hurmuz l-am ales spre evidenţiere pe acesta:

vechea troiţă –

la răspântie de drumuri

câte primejdii…

Răspântia înseamnă întotdeauna primejdie. Aceea de a face alegerea greşită. Aceea a necunoscutului, care aşteaptă după fiecare colţ, indiferent pe ce drum ai lua-o. De aceea, în asemenea momente cruciale (de la cruce, sau răscruce, deci), în cumpăna ce precede luarea unei decizii, divinitatea este chemată să fie prezentă şi să se implice. La răscruci se află troiţe, căci e nevoie de ele mai mult decât în alte părţi şi momente ale vieţii. Aşa a fost de când lumea, de aceea şi troiţa este veche. Minunată interpretare a simbolului „răspântie”, şi implicit a imaginii. Felicitări, Bea!

Închei „pomelnicul” evidenţierilor cu recomandarea de a citi de mai multe ori şi poemul cu menţiune al lui Nicole Pottier:

încrucişare –

amintiri uitate în

flori sălbatice

Aparent neortodox, deoarece conţine abstracţiuni „nepermise” în haiku-ul clasic (amintirile nu sunt obiecte ce pot fi uitate undeva), haiku-ul (îl înţeleg ca pe un excelent „free-haiku”) acţionează ca un parfum de marcă asupra subconştientului nostru: încet, intens, cu „ecou”! Primul vers nu este deloc întâmplător ales, el fiind „trigger-ul” care declanşează toate asociaţiile ascunse în versul al doilea şi în cel de-al treilea. Amintirile (sau păcatele) tinereţii, atunci când eram încă vii, puternici şi spontani ca florile sălbatice. Felicitări, Nicole, pentru forţa şi prospeţimea acestor versuri remarcabile!

Nu pun punct până nu fac observaţia că comentariile (cum spuneam, cacofoniile mi se par doar o pudibonderie inutilă; eu nu mă împiedic de ele) mele devin din ce în ce mai lungi. Faptul se datorează nu atât dorinţei mele de a scrie, cât mai ales faptului de a avea la dispoziţie, de la lună la lună, din ce în ce mai multe haiku-uri excelente, care cer atenţie şi discuţie. Vreau să transmit astfel tuturor celor care participă la aceste exerciţii de creativitate ale noastre, că saltul în calitatea poemelor este impresionant. Vă rog să recitiţi câteva poeme din primele luni de concurs, şi să le comparaţi cu cele care intră acum în joc. Se remarcă o creştere spectaculoasă a gradului de înţelegere a mecanismelor prin care versurile încorporează imaginea, apoi o depăşesc şi o completează rotund. De asemenea, profunzimea şi complexitatea poemelor este redutabilă. Vorbim aici de haiku-ul pentru avansaţi, de foarte bună calitate, operă a unor poeţi experimentaţi.

De altfel, dacă veţi citi pe net cam ce se scrie ca haiku la fotografie (în toate limbile relativ accesibile), veţi constata că ne aflăm în plutonul fruntaş. Felicitări tuturor pentru că aţi ajuns aici!

Cât pe ce să uit: găsiţi în continuare lista tuturor haiku-urilor intrate în concurs.

1) Silvestru Miclăuş

Cărări prin hăţiş –

cravata bunicului

nefolosită
*
Cătun părăsit –

năpădită de ciulini

pân’ şi răscrucea
*
Carul la muzeu –

pe drumul lăturalnic

acum bălării
*
Dangătul serii –

se unesc potecile

aproape de sat

 

2) Nicole Pottier

către infinit  –

prima călătorie

în depărtare

 

încrucişare –

amintiri uitate în

flori sălbatice

 

 

3) Bea Hurmuz

între doi bărbaţi

fără cale de mijloc –

nedumerire

 

o noua lume –

în cleştii forcepsului

capul de copil

 

vechea troiţă –

la răspântie de drumuri

câte primejdii…

 

4) Victoria Fătu-Nalaţiu

Drumuri deschise –

căile înaltului

într-o răscruce

*

Marile ţinte

întăresc necuprinsul –

iar o răscruce

*

Trec creatorii

răscrucea absurdului –

valuri de griji

*

Poveşti nescrise –

doar focarul răscrucii

dă inimii glas

*

Într-o răscruce

se clatină speranţe –

cale apusă

*

Raiul infinit –

calea întrebărilor

înalţă răscruci

 

5) Virginia Popescu

linie moartă –

doar şuierul vântului

printre bălării

 

pierdută-n zare –

în urmă o batistă

furată de vânt

 

pentru o clipă

la fereastra trenului

un chip de demult

 

6) Maria Doina Leonte

drum bătătorit –

pe cărări neumblate

florile de câmp

 

7) Petru-Ioan Garda

destine-mpletite –

margarete  vii

pe linie moarta

 

canton parasit –

un popandau la panda

intre traverse

 

rascruce de drum –

calatori spre aceeasi

destinatie

 

canton parasit –

doar iarba fiarelor

incearca acul

 

8) Vasile Conioşi-Mesteşanu

seară de toamnă –

fermouarul blocându-se

cu flori de câmp

 

trenul vieţii –

tata coborând pentru

o infuzie

 

bilet dus –întors –

înverzind de-aşteptare

linia moartă

 

9) Julia Ralia

intersectii

pe unde internet –

câte refugii!

 

10)  Fratila Genovel-Florentin

alternativa –

in mod discret destinul

un acar Paun

#

acarul Paun –

doar destinul alege

alternativa

 

11) Mihai Albu

macazul schimbat –

peste şinele de tren

gonesc doar ciulinii

 

pe liniile moarte

ierburile tot mai vii –

depou părăsit

 

vînt de schimbare –

sub iarba deasă buloane

şine traverse

 

12) Ana Urma

bilet numai dus –

linii încrucişate

pierdute-n ceaţă

 

13) Cezar Ciobîcă

haltă-n câmpie –

ciulinii se-ngrămădesc

la clasa-ntâi

 

acte de divorț –

ni se dă întâlnire

la tribunal

 

scârțâit de roți …

iar mi se deschid rănile

deportării

 

14) Adrian Grigoriu

Nod de cale ferată –

Dragostea te poartă

spre Paradis.

 

Acest articol a fost publicat în Concursul "Haiku la fotografie" și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s