REZULTATELE CONCURSULUI “HAIKU LA FOTOGRAFIE” – Octombrie 2012

Vot kukai

Locul I

umbre-n brumar –

toamna agăţându-se

de-un capăt de vrej

Vasile Conioşi Mesteşanu

 

Locul II

o umbră-n amurg  –

păzind ultimul dovleac

sperietoarea

Virginia Popescu

Locul III

plăcinte calde

ispitind memoria –

mama aproape

Bea Hurmuz

 

Menţiuni

dovleacul uitat –

Cenuşăreasa în prag

gătită de bal

Virginia Popescu

 

câmp gol seara –

parcă-ar vrea un tovarăș

dovleacul  uitat

 

câmp gol seara –

dovleacul concurează

cu luna

(ambele de)

Adam Maria

 

Vot jurizare

vrejuri uscate –

eliberat, bostanul

zboară spre lună

Manuela Miga

Dovleacul lunii octombrie a stârnit fantezia a 18 haijini, care au trimis în concurs în total 49 de haiku-uri. Am avut bucuria de a vedea că ni s-au alăturat de data asta şi nume noi, dar şi câţiva corifei ai haiku-ului românesc, ceea ce dovedeşte că dovleacul nostru chiar îl are pe vină-ncoace.

Poemele câştigătoare la kukai sunt elocvente. Calitatea imaginii lor nu are nevoie de prea multe desluşiri. Poemul care ocupă primul loc este atât de bine alcătuit, din toate punctele de vedere, încât nu necesită interpretări. Legătura subtilă, dar solidă, cu fotografia („umbre-n brumar”, „vrej” sunt elemente vizibile, integrate – aş spune, organic – în versuri), precum şi frumuseţea cu mult impact a imaginii lirice („toamna agăţându-se”) îl califică fără nici un dubiu pentru un loc fruntaş. Vasile Conioşi Mesteşanu, ţi-a reuşit un haiku de înaltă clasă. Mega-felicitări!

Virginia Popescu se pare că a făcut abonament la scaunul de pe podium. Deja începe să nu se mai pună problema dacă ia sau nu premiu / menţiune la una din etape, ci doar câte premii ia şi pe ce loc iese. Ambele poeme cu care a s-a calificat în această etapă dovedesc binecunoscuta măiestrie a autoarei în a filtra ceea ce este relevant din imagine şi a plămădi din acest distilat un poem după tipicul haiku-ului clasic, cu tot ce-i trebuie. Interesante sunt trimiterile la teme binecunoscute ale basmului european (Cenuşăreasa – dovleacul). Virginia Popescu, ţine-o tot aşa!

Haiku-ul care ocupă locul al treilea face parte din acel tip de poeme care surprinde prin asociaţii imprevizibile. Bea Hurmuz pleacă de la dovleacul olfactiv sub formă de plăcintă şi ajunge pe cea mai scurtă cale la copilărie şi mamă. Nimic nu scurtcircuitează mai direct decât mirosul toată suprastructura noastră de civilizaţie şi raţiune. Mirosul rămâne duhul nedomesticit al corpului, care spune întotdeauna adevărul nefardat, adevărul copilăriei. Meritul Beei este de a reuşi să deschidă o întreagă lume de amintiri, trăiri şi senzaţii cu 3 versuri perfect construite.

Un alt poem de aceeaşi autoare merită cel puţin tot atâta atenţie:

ziua de Ignat –

în lama cuţitului

ascunsă frica

O imagine la fel de surprinzătoare, care poate fi înţeleasă doar dacă o citim din scaunul victimei. Ignatul, acest Holocaust anual cu care noi dăm măsura „creştinătăţii” noastre, reprezintă ziua martiriului a milioane de animale, care, cu un sistem nervos suficient de bine dezvoltat pentru a simţi la fel ca noi teroarea unei morţi chinuitoare şi violente, sfârşesc într-o baie de sânge întru bucuria noastră. O extraordinară imagine, această frică ascunsă în lama cuţitului. Un deosebit de reuşit poem. Felicitări, Bea Hurmuz!

Din seria haiku-urilor care au asociat bostanul cu graviditatea (şi sunt numeroase) cel mai reuşit mi se pare cel al Lavanei Kray:

gravida pe câmp –

buricul pământului

deznodându-se

Ultimele două versuri au un „ce” enigmatic în ele, care mă duce cu gândul la misterul mereu ascuns în vorbele unui descântec. Situaţia femeii ancestrale, ţăranca seculară, gravida din negura timpurilor care se opreşte o vreme din munca câmpului ca să nască. Pe ogor, la umbra pomului. Întregul univers participă la naştere: pământul însăşi, rotund ca un bostan „greu”, se munceşte în chinurile facerii, până i se deznoadă buricul. Ce frumos joc de cuvinte şi imagini! Nimic nu te aduce mai tare în centrul propriei atenţii, decât durerea fizică. Atunci suntem una cu propriul corp, prezenţi sută la sută în „aici” şi în „acum”, suntem „buricul pământului” pentru noi înşine. Ca o gravidă care naşte în dureri! Care simte că i se deznoadă buricul de atâtea „munci”. Felicitări, Lavana Kray, pentru această imagine tulburătoare şi stratificată ca un basm bun!

Poemul căruia i-am rezervat locul de onoare în această ediţie este cel al Manuelei Miga:

vrejuri uscate –

eliberat, bostanul

zboară spre lună

Ambiguitatea şi bogăţia de straturi ale acestui haiku autentic sunt demne de clasicii japonezi. Chiar dacă la o primă citire ne putem întreba: avem aici de-a face doar cu o glumă bonomă, sau stratul e mai adânc? Imaginea ţine de sfera fantasticului: dovleacul – balon care, odată eliberat prin uscarea funiei (vrejul) care-l ţinea legat de pământ, se înalţă către cer. Zboară, care va să zică, dar nu oriunde, ci taman către lună. O excelentă asociere între lună, silueta dovleacului şi balon. Trei obiecte cu aceeaşi formă. Fiecare dintre ele, luat în parte, este emblematic. Dar toate trei sunt suprapuse în acest poem de excepţie, devenind interşanjabile.

Pe măsură ce citim, constatăm că fiecare cuvânt deschide o nouă direcţie, surprinzătoare şi neaşteptată. Bostanul, eliberat prin uscarea vrejului, ne obligă imaginaţia să-l vadă pe post de balon, răsturnarea de la „greu” la „uşor” fiind prima surpriză. Urmează apoi următoarea, când aflăm că „balonul” cu vrej se simte atras de „dovleacul” din cer, luna. Cine se aseamănă, se adună!

Poemul are ceva din puterea de seducţie a unui basm reuşit. Şi nu doar prin uimirea pe care ne-o provoacă, sau prin zâmbetul copilului din noi, ci şi prin, cum spuneam, densitatea simbolică. Atât luna, cât şi dovleacul sunt entităţi simbolice cu un puternic „ecou” atât în cultura niponă, cât şi în cea autohtonă. De aici încolo, putem asocia şi căuta conexiuni şi punţi nelimitat, în toate direcţiile. Un haiku excepţional, mai ales prin universalitatea lui, el putând fi înţeles şi accesat atât de copii, cât şi de adulţi. Felicitări cu cununiţă, Manuela Miga!

Un alt haiku interesant şi surprinzător este cel al lui Adrian Grigoriu:

pe câmp un bostan –

vântul poartă cu sine

acorduri de Jazz

Puntea de legătură între bostan şi jazz trebuie căutată, nefiind câtuşi de puţin evidentă. Aici avem mai degrabă de-a face cu un soi de proiecţie intuitivă, care se lasă greu prinsă în reflectorul raţiunii conştiente. Şi totuşi, ceva este! Oare silueta unui cântăreţ de culoare, simbolul jazz-ului, ne împinge la asocierea cu bostanul? Sau umbra din fundalul fotografiei pare a fi aceea a unui saxofonist? Sau însăşi non-conformismul umoristic al bostanului îl leagă pe acesta de muzica de jazz, imprevizibilă, mucalită şi meandrată ca vrejul dovleacului. Oricum ar fi, juxtapunerea este una reuşită, iar versurile rămân şi lucrează în mintea cititorului. Felicitări, Adrian Grigoriu!

Închei atrăgând atenţia asupra senryu – ului lui Florin Grigoriu:

ah, dragostea ta!

şi eu, un dovleac singur

pe câmp

Nu cred că are nevoie de nici o desluşire, ci doar de propovăduire. Recitaţi-l oricui care nu a mai zâmbit demult, căci efectul este garantat.

Mulţumesc din nou tuturor celor care prin participare susţin acest concurs. Sunt în continuare uimită să văd cum, de la ediţie la ediţie, se strâng mereu haiku-uri excelente. Şi iarăşi vin şi spun: este păcat de ele să rămână prezente doar pe acest blog. O antologie se impune de la sine. Vă rog, veniţi cu idei şi propuneri concrete. Poemele voastre o merită.

Redau mai jos lista completă a tuturor textelor intrate în concurs:

1) Silvestru Miclăuş

viaţă-n univers –

misterul Creaţiei

în forme varii

produs concentrat –

în miezul corpurilor

forme de viaţă

 

singurătate –

din partea urmaşilor

nicio lacrimă

intoleranţă –

într-o formă perfectă

pântecul mamei

 

doar plastilina

pe placul copilului –

corpuri bizare

 

interior gol –

reţele-ntre indivizi

socializaţi

2) Vasile Moldovan

din nou lumină

pe cărarea pierdută

un dovleac răscopt

 

3) Elisabeta Iosif

vis de plăcinte –

trecând prin seva toamnei

dovleacul galben

 

4) Adrian Grigoriu

oraşul de Flocz –

rămas singur de strajă

un ultim bostan.

 

pe câmpul pustiu

un singur bostan –

Sodoma şi Gomora.

vremuri de criză –

cămara pare goală

fără un bostan.

 

câmp în pârloagă –

copii de azi plecaţi

tot mai departe.

 

în curte doar un bostan –

la gura sobei

poveşti de demult.

tăierea porcului –

vecinul a pârlit azi

şi un bostan.

pe câmp un bostan –

vântul poartă cu sine

acorduri de Jazz.

5) Florin Grigoriu

ah, dragostea ta!

şi eu, un dovleac singur

pe câmp.

 

6) Bea Hurmuz

gestaţie grea –

cordonul ombilical

vrând să se rupă

 

ziua de Ignat –

în lama cuţitului

ascunsă frica

 

 

plăcinte calde

ispitind memoria –

mama aproape

 

7) Manuela Miga

vrejuri uscate –

eliberat, bostanul

zboară spre lună

 

8) Adam Maria

câmp gol seara –

parcă-ar vrea un tovarăș

dovleacul  uitat

 

pentru a nu fi singur

trimit un haiku

dovleacului.

 

câmp gol seara –

dovleacul concurează

cu luna

 

9) Lavana Kray

pragul casei ars –

în parfum de cenuşă

doar o gutuie

 

noaptea Învierii –

sub coaja cărbunilor

maia de scântei

 

gravida pe câmp –

buricul pământului

deznodându-se

 

10) Julia Ralia

Halloween – pleata

zburătorului  peste

bostanii blonzi

 

de Halloween

lumină în mintea

bostanilor

11) Vasile Conioşi – Mesteşanu

după Halloween  –

doar umbrele-acoperă

bostănăria

 

Halloween party –

căutându-şi capul

sperietoarea

 

umbre-n brumar –

toamna agăţându-se

de-un capăt de vrej

12) Victoria Fătu Nalaţiu

sărută ploaia –

somnul se încarnează

în dovleacul greu

aprind lumina –

dovleacul alungă

spiritele rele

 

Beau ”Otoso” –

are gustul de dovleac

hrana zeilor

 

numai  magie –

învie cuvintele

Dovleci – Halloween

 

dovleacul smulge

universului seva –

raze de Soare

 

dovleacul creşte

pragul măreţiei –

culori distinse

 

13) Petru-Ioan Gârda

destin împlinit:

pământ eşti şi în pământ

te vei întoarce

 

îmbrăţişare:

deşertăciune-i totul,

trăieşte clipa

 

fecunditate:

lauda seminţelor

celor de faţă

 

14) Monica Trif

noapte fără stele –

copiii murdari ascund

dovlecelul spart

 

15) Virginia Popescu

o umbră-n amurg  –

păzind ultimul dovleac

sperietoarea

 

dovleacul uitat –

Cenuşăreasa în prag

gătită de bal

îmbietoare

plăcinta aburindă –

“Trick or treat” la geam

 

16) Mariana Tănase

lipit de pământ

vorbeşte cu umbrele –

cui dau lumină???

 

17) Maria Doina Leonte

umbre mai negre –

doar în bostanul uitat

culori din soare

 

18) Cezar Ciobîcă

Ziua Recoltei –

o gravidă zăbovind

printre bostani

 

groapa de gunoi –

lângă-un dovleac plăcintar

un test de sarcină

 

Ziua Morților –

după rețeta bunicii

gogoși cu dovleac

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Acest articol a fost publicat în Concursul "Haiku la fotografie" și etichetat , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s