REZULTATELE CONCURSULUI “HAIKU LA FOTOGRAFIE” – Martie 2013

papuciFoto: Vlad Dumitrescu

Vot kukai

Locul I

casa pustie –

rămase într-un colţ

urmele tatei

Monica Trif

Locul II

pantofi anonimi  –

doar penelul lui Van Gogh

i-ar face vestiţi

Virginia Popescu

Locul III

ziua a şaptea –

în brazdă urma tălpii

şi grâu încolţit

Oana Gheorghe

Menţiune

rămaşi pe prispă –

doar hora bătrânească

le mai e pe plac

Silvestru Miclăuş

Vot jurizare

zi de-amnistie –

pe poarta închisorii

e scos un coșciug

Petru Ioan Gârda

Fotografia lunii martie a fost o imagine grea. „Grea” în sensul că cerea de la privitorul-poet o deschidere sufletească specială, disponibilitate de a vedea şi a simţi wabi-sabi-ul şi „mono-no-aware-le pe care această pereche de pantofi bătrâni par că le încarnează. Carisma lucrului vechi şi uzat, frumuseţea patinei, patosul pantofilor munciţi, care aşteaptă demni ultimul drum către lada de gunoi…..

Pe de altă parte, e greu să „faci” o poveste dintr-o asemenea imagine, iar dacă o faci, e şi mai greu să o spui în doar 17 silabe. Aşteptam, deci, o participare simţitor mai mica. Şi iată că, în pofida gradului crescut de dificultate, s-au găsit şi luna aceasta 19 participanţi dispuşi să se încalţe cu papucii vechi. În concurs au intrat 80 de haiku-uri.

Locul I la kukai este luat de poemul Monicăi Trif. Versurile sunt atât de grăitoare încât nu necesită nici o explicaţie. Soarta tuturor lucrurilor şi fiinţelor este ca la un moment dat să dispară. Papucii cei vechi ai tatei – ca ultime urme ale trecerii lui pe pământ – mai întârzie încă pe prispă. Tatăl nu mai e. Şi nici lumea acestuia, căci lacătul de la poartă îi sigilează dispariţia.

Locul II este ocupat de Virginia Popescu, care, iată, revine în forţă. Într-adevăr, perechea de pantofi are o charismă specială, care ar putea să zgândărească interesul unui pictor de talia lui Van Gogh. Îndrăznesc totuşi să o contrazic pe Virginia: târlicii uzaţi nu mai sunt de mult anonimi, ei devenind deja „vedete” prin contribuţia unui excelent fotograf, cum este Vlad Dumitrescu…:)

Pe locul III s-a „aşezat” haiku-ul Oanei Gheorghe. Un poem de mare subtilitate şi frumuseţe: ziua a şaptea, cea a odihnei, ne spune, de fapt, că în restul de şase zile s-a muncit cu sudoarea frunţii pentru ca bobul să ajungă în pământ şi să poată încolţi. Urma lăsată de plugar o dovedeşte. Azi e zi de odihnă, atât pentru stăpân, cât şi pentru încălţări. Poemul îndeplineşte toate criteriile pentru a avea pretenţia la un loc chiar mai înalt în clasament. Construit pe juxtapunerea a două părţi diferite, a căror alăturare surprinde iniţial, solicitând cititorul să participe la dezlegarea „enigmei”, el (poemul) reuşeşte să păstreze o legătură subtilă, dar convingătoare, cu imaginea, fără să o repete sau să facă vreo referinţă explicită la aceasta. Şi totuşi, fără fotografie ne-ar fi mai greu să descifrăm poemul. Echilibru, austeritate şi un „mister” (yugen) bine dozat – un excelent haiku!

Haiku-ul cu menţiune al lui Silvestru Miclăuş vorbeşte explicit despre lumea bătrânilor, indiferent dacă aceştia sunt vlădici sau opinci. Probabil că aşa cum arată încălţările, tot aşa este şi stăpânul lor: sintagma „hora bătrânească” o spune suficient de clar. Cu alte cuvinte: bătrânii cu bătrânii!

Petru Ioana Gârda este din nou câştigătorul jurizării. Deşi a fost penalizat, fiindcă a lipsit de la vot, poemul lui nu are nici o vină….:) Ideea haiku-ului are la bază o tristă ironie, una din festele macabre ale sorţii: exact în zi de amnistie un deţinut părăseşte închisoarea, dar cu picioarele înainte. Este şi acesta un mod – radical, ce-i drept – de a fi amnistiat de la orice suferinţă! Şi, privind imaginea, ştim cu certitudine că perechea de pantofi îi aparţinea celui plecat. Avem aici o citire sensibilă şi atentă a „discursului” obiectului fotografiat: încălţările uzate până la ultima limită, care vorbesc „prin delegare” despre traiul zilnic al proprietarului lor. Muncă, îndobitocire, mizerie…… O legătură convingătoare între imagine şi poem, o idee cu impact puternic, care susţine întregul haiku şi ne face să privim fotografia într-o lumină şi mai dramatică. Este un bun exemplu de „potenţare” reciprocă a celor două componente ale fotohaiku-ului (haiga-lei): poemul adaugă imaginii straturi noi de semnificaţii şi trăiri, după cum, la rândul ei, imaginea întăreşte şi dezvoltă ideea versurilor.

Dar Nelu Gârda mai are un haiku deosebit, pe care doresc să-l supun atenţiei generale:

clopot în dungă –

în sfârșit boschetarul

și-a găsit casă

Clopotul „în dungă” se aude la înmormântări. Boschetarul şi-a găsit într-adevăr un „domiciliu” stabil. În urmă au rămas pantofii lui. Se poate presupune că, aşa cum arată, vor fi daţi de pomană altui oropsit de soartă? Cineva şi mai amărât există mereu, un „mai rău” este întotdeauna posibil…..

Un haiku bine scris pentru un poet începător, cum este autoarea lui, Luminiţa Candelă, este următorul:

uitaţi în pridvor

papucii bunicului

au îmbătrânit

Un praf atât de gros se depune doar pe obiectele nemişcate de multă vreme din loc. Bunicul, probabil, nu mai e demult decât o amintire. Papucii lui însă continuă să îmbătrânească aşteptându-l….

Recomand să fie citite cu atenţie şi toate haiku-urile Cristinei M. Moldoveanu. Unul mi-a plăcut în mod deosebit:

curăţenie-n pod –

într-un colţ a înverzit

căluţul de lemn

Din păcate, legătura cu imaginea este cam subţire. Orice obiect vechi şi ponosit ar putea „duce” către ideea unui pod cu vechituri. Totuşi, fără a-l considera un haiku la fotografie, îl semnalez ca fiind unul de sine stătător şi reuşit.

Într-un cu totul alt diapazon, s-au scris şi poeme senryu. Câteva dintre ele cu certe calităţi.

Cel al lui Vasile Conioşi-Mesteşanu se află pe graniţa subţire între cele două „specii”:

prispă de-amiază –

netezindu-şi degetele

cu revulsin

Foarte interesantă legătura cu imaginea: privind pantofii, nu-ţi poţi imagina decât că şi mâinile proprietarului sunt cam în aceeaşi stare. Deci au clar nevoie de Revulsin. Să facem un pic de haz de necaz!

Unul din senryu-rile mele preferate este cel al lui Silvestru Miclăuş:

cizmar iscusit

în faţa neputinţei –

de gura babei

Într-adevăr, oricât ar fi de iscusit cizmarul, şi arta lui are o limită: ce să mai repari la aceşti pantofi? Dar cizmarul e şi el bărbat, deci supus soţiei, fie ea şi babă. Avem deci o situaţie fără ieşire! (Şi când te gândeşti că pe vremea „răposatului” un asemenea haiku ar fi fost cu siguranţă cenzurat…..)

Alte două senryu-ri foarte bune îi aparţin inimitabilului Postelnicu Stops:

de-ar mai fi-n viață

Domnul Goe i-ar trata –

c-o dulceață

Personal, cred că nici dulceaţa d-lui Goe nu i-ar mai putea resuscita.

Şi:

chiar lângă casă

e-o mare porcărie –

stăpân descălțat

Desigur, „porcăria” e formată din porci. Aşa că gospodina are grijă să nu-i intre nici unul încălţat în casă, indiferent de câte picioare are.

Mai jos, diplomele şi lista haiku-urilor intrate în concurs.

Felicitări premianţilor şi tuturor celor care au încercat să compună un poem la această fotografie. Chiar dacă nu vă aflaţi printre câştigători, faptul că aţi intrat în dialog cu „artistul interior” este deja un mare câştig.

Vreau să salut şi să încurajez în mod special pe cei care participă pentru prima dată la concurs. Aflându-vă în comunitate şi încercând să ţineţi pasul cu ceilalţi este în sine o bună pregătire. Efortul pe care-l faceţi nu-i în zadar.

Vă aştept cu drag data viitoare.

DIPLOMA MONICA TRIF MARTIE 2013 VOT KUKAI DIPLOMA P.I.GARDA MARTIE 2013 VOT JURIZARE

 1) Mariana  Tănase

pantofi fără om

pe calea cunoaşterii –

spre nemurire

 

2) Silvestru Miclăuş

 de la fraţii mari –

la muncile câmpului

doar cei ponosiţi

 

nuntă de demult –

supăraţi de vorbele:

nu-s buni la nimic

 

cizmar iscusit

în faţa neputinţei –

de gura babei

 

cu mult timp peste

vârsta împlinirilor –

bunici longevivi

 

nici un priceput

nu-nnoieşte vechituri –

piese în muzeu

 

oriunde-n lume

oricine-mbătrâneşte –

voalul miresei

 

rămaşi pe prispă –

doar hora bătrânească

le mai e pe plac

 

gurile ştirbe –

din şoaptele celor doi

doar un sâsâit

 

colindătorii –

din curţile tuturor

un pic de noroi

 

cu niciun regret

după clipe trăite –

domneşte pacea

 

sortiţi pieirii –

din prispa bunicilor

priviri amare

 

urme prin noroi –

la târlicii bunicii

nicio schimbare

 

legile aspre –

lăsaţi de izbelişte

nepricopsiţii

 

mulţi ţărani desculţi

prin ploile de vară –

piei tăbăcite

 

prea mulţi invalizi

declaraţi oficial –

mărturii mai vechi

 

cândva-nţelepţii

toţi umblau numai desculţi –

nămol pe faţă

 

copilărie –

o mare bucurie

a călca în bălţi

 

crengi şi deşeuri

grămăjoară fumegând –

rând la colivă

 

judecând corect –

feţe posomorâte

după sentinţă

 

cartier sărac –

ochii după vechituri

iar prin iarmaroc

 

până şi câinii

au rupt cu poftă din noi –

loc nepotrivit

 

numai zdrenţele

fără nicio valoare –

premiu-ntâi cândva

 

portret de bătrân –

realitatea-ascunsă

după o mască

 

3) Ana Maria Miu

 în zorii zilei

dorm încă bivolii trudiţi –

în umbră, ghete noi

 

papuci învechiţi –

pe podeaua bunicii

numai umbrele

 

dimineţi de vară –

papucii stau la soare,

în umbră, doar eu

 

liturghie –

pe noroiul uscat

doar o muscă

 

ceas de amurg –

în podul bunicilor

un pantofar dipter

 

4) Cristina-Monica Moldoveanu

 ploaie de april –

la biserica veche

se-aude toaca

 

curăţenie-n pod –

într-un colţ a înverzit

căluţul de lemn

 

zilele Babei –

bunica aruncă

ultimele gutui

 

nucul înflorit –

leagănul de scânduri

prins în alte sfori

 

5) Letiţia Iubu

târând bocancii

prin zloată şi noroi –

traista goală

 

6) Petru Ioan Gârda

 patul lui Procust –

flacăra lumânării

dă să se stingă

 

paturi suprapuse –

nemișcată luna

de ore întregi

 

zi de-amnistie –

pe poarta închisorii

e scos un coșciug

 

clopot în dungă –

în sfârșit boschetarul

și-a găsit casă

 

7) Alina Ciora

în umbra iernii aşteptând,

un strop de soare fumegând,

ei…paşii vieţii sunt

 

adulmecând, plini de noroi,

papucii noi nu mai sunt noi

dar tot mai caută plângând, un pas în doi

 

8) Gheorghe Postelnicu Stops

 casă la țară –

nici vara nu se intră

cu bocancii

 

bucuroși de oaspeți –

doar poștașul și popa

intră-ncălțați

 

pe post de opinci –

epoca cizmarului

umbrind nostalgic

 

buni de dat pe foc –

doar când i-aduce alții

nepotul său drag

 

chiar lângă casă

e-o mare porcărie –

stăpân descălțat

 

de-ar mai fi-n viață

Domnul Goe i-ar trata –

c-o dulceață

 

9) Cristina Oprea

urmele tatei –

la fel de neatinse

ca-n ultima zi

 

zi de odihnă –

praful din bătătură

în altă lumină

 

ecouri de clopot –

de-atunci doar umbrele

se mai mută

 

10) Luminiţa Candelă

 praf şi ţărână –

un efemer popas

sub soare

 

umbre în amurg –

glodul amintirilor

abandonat

 

trecuţi prin ierni

pantofii cizmarului

tot mai scorojiţi

 

uitaţi în pridvor

papucii bunicului

au îmbătrânit

 

soare cu dinţi –

o muscă solitară

oftează de dor

 

atâtea ierni

departe de casă

fiul risipitor

 

11) Vasilica Grigoraş

 muşte re-nviind –

bătrân plecat departe

doar pantofi-n soare

 

pantofi şi muşte

în glodul lui martie –

sărut de raze

 

12) Irina Rusu

 a trecut timpul

lăsând în urmă praful

amintirilor

 

uitarea trece

printre ceaţa timpului

neverosimil

 

 

13) Monica Trif

casa pustie –

rămase într-un colţ

urmele tatei

 

14) Bea Hurmuz

 lacăt la poartă –

colbul pantofilor îi

ascunde umbra

 

clipit de gene –

prin uşa-ntrdeschisă

doar o nălucă

 

15) Vasile Conioşi – Mesteşanu

 prispă de-amiază –

netezindu-şi degetele

cu revulsin

 

lumină-n tindă –

ghetele bunicului

scăpând de război

 

casa bunicii –

doar pânza paingului

lipită de geam

 

16) Victoria Fătu – Nalaţiu

 timpul dezvelind

suferinţa din lucruri –

taina gândului

 

hrăniţi cu lacrimi

papucii ocnaşului –

aşteptarea grea

 

adevăruri vii –

forma lucrurilor

ia ampreta-n timp

 

galoşii jelesc

plecarea-n lumea verde –

timpul cuvântă

 

se joacă timpul –

uitând în întuneric

multe vise dragi

 

aurind clipe

revine viitorul –

uitarea creşte

 

17) Virginia Popescu

ieşind din umbră –

atât de grăitoare

limbile mute

 

drumul către cer –

înnobilaţi de raze

pantofii uzaţi

 

aruncaţi la colţ –

aurindu-le praful

razele lunii

 

pantofi anonimi  –

doar penelul lui Van Gogh

i-ar face vestiţi

 

18) Andrei Dumitrescu

soare răsare –

prin pantofii cu umbre

apar insecte

 

e dimineață –

pantofii ies din umbră

cu musculițe

 

19) Oana Gheorghe

 ziua a şaptea –

în brazdă urma tălpii

şi grâu încolţit

 

„Dunărea albastră” –

păşesc atent să nu calc

lumina lunii

 

sărutul tatei

şi mirosul pâinii –

la vremea cinei

Acest articol a fost publicat în Concursul "Haiku la fotografie" și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s