Rezultatele Concursului „Haiku la fotografie” – Decembrie 2019

Ultima lună a anului a adus mai puține poeme (doar 14), dar, compensând, calitatea lor este deosebită. S-au strâns la această fotografie mai aparte cel puțin 5 haiku-uri care merită să stea în față, făcând astfel alegerea viitorului premiant foarte dificilă. În cele din urmă au ieșit câștigătoare următoarele versuri:

ultimul cuvânt –

alunecând de pe un ram

luna plină

ANA DROBOT

Există mai multe motive pentru care acest poem merită toată atenția noastră. În primul rând mi se pare remarcabilă legătura de mare subtilitate între text și imagine. ”Parfumul” (în sensul lui Basho) acestei conexiuni se degajă ca un abur fin care trebuie ”prins” mai degrabă cu sufletul decât cu mintea. ”Ultimul cuvânt” interpretează subtil elemente cheie ale fotografiei: receptorul atârnând al unui telefon invizibil, perechea de pantofi aruncată neglijent ca și cum proprietarul ei ar fi dispărut în grabă, scaunul care te duce cu gândul la eșafodul unei spânzurători…… Într-adevăr, aici este vorba despre o ”plecare” – poate intempestivă, poate definitivă -, iar primul vers este excelent ales, el rezumând minimalist și sintetic întreaga atmosferă a fotografiei.

Următoarele două versuri pot părea criptice la o primă lectură. Frumusețea lor stă tocmai în ambiguitate, în forța unei sugestii difuze cu un minim de mijloace. Cheia se află după părerea mea în cuvântul ”alunecând” care duce firul asociativ la o ”cădere”: căderea unui corp lăsat în balans liber? Sau mișcarea unor ramuri trase de greutatea unui trup agățat de ele? Și posibilitățile asociative nu se opresc aici. Cum spuneam, meritul unui poem bun este tocmai puterea de sugestie și multitudinea de sensuri care se nasc dintr-un aluziv bine temperat.

Felicitări, Ana Drobot! Te mai așteptăm pe la noi cu astfel de haiku-uri!

De evidențiat sunt și alte câteva poeme reușite.

Nr. 2

după furtună –

tot mai greu de găsit

cuvintele

Luminița Petrea

 

Nr. 9

încă o iarnă –

destul de mare să port

ghetele tatei

Mirela Brăilean

 

Nr. 11

țipăt de cucuvea –

robotul zice

că nu poți fi găsit

Cristina Angelescu

 

Nr. 13

ultimul act –

nu mai zice nimic

vocea din off

Cristina Apetrei

 

Felicitări ”menționaților” și tuturor participanților!

La mulți ani și un 2020 cât mai spornic!

Text și jurizare: Ioana Dinescu

2019 DIPLOMA CONCURS DECEMBRIE pg 1 (1)

În continuare, tabela cu toate poemele intrate în concurs.

1 colind de Crăciun –

bunicul nu mai ajunge

la vorbitor

 

Dana Ene
2 după furtună –

tot mai greu de găsit

cuvintele

 

Luminița Petrea

 

3 nerostite

cuvinte luând-și zborul –

tăcere-asurzitoare

 

Mona Iordan
4 ultimul cuvânt –

alunecând de pe un ram

luna plină

 

Ana Drobot
5 pașii nimănui –

peste zorii așezați

cade tăcerea

Mona Gheorghe
6 apus la vamă –

plecați fără adresă

se întorc tăceri

 

 
7 decembrie luni –

vocea spartă oprește

colinda la geam

 

Petruta ionescu
8 lacul înghețat –

două lebede negre

îmbrățișate

 

Mirela Brăilean

 

9 încă o iarnă –

destul de mare să port

ghetele tatei

 

 
10 nimeni acasă după război doar greieri Cristina Angelescu
11 țipăt de cucuvea –

robotul zice

că nu poți fi găsit

 

 
12 golul din priviri –

tăceri sinucigașe

timpuri uitate

 

Mărioara Vișan
13 ultimul act –

nu mai zice nimic

vocea din off

 

Cristina Apetrei
14 casa natală –

în fiecare ungher

glasul mamei

 

 Florina Roibu
Notă | Acest articol a fost publicat în Concursul "Haiku la fotografie" și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s