Rezultatele Concursului de Haiku la fotografie – Martie 2024

Foto: Vasile Conioși-Mesteșanu

O serie întreagă de poeme reușite luna aceasta! Deși câștigător nu poate fi ales decât un singur poem, distanța între cel de pe podium și mențiunile din jur este câteodată de ordinul micronilor. Ca dovadă, în această ediție plouă cu mențiuni!…:) Iar unele dintre ele sunt umăr la umăr cu poemul fruntaș.

Scurtând suspansul:

miros de mraniță –

sporind singurătatea

bâzâitul din umbră

Autor: Tania Gogan

Poemul m-a încântat pe mai multe planuri. În primul rând apreciez subtila și convingătoarea legătură cu imaginea. Peretele crăpat din imagine poate fi foarte bine cel al unui grajd sau magazie veche. Mranița se știe că ia naștere dintr-un amestec de bălegar (grajd) și compost. Și, după cum se știe, unde-i bălegar, acolo sunt și muște. Întotdeauna!

Un alt fir de legătură ar fi excelenta transpunere a vechiului tranzistor (?…parcă așa le spunea….ce vremuri!) de pe pervazul ferestrei în…..bâzâit de muscă! Căci da, hârâielile și bâzâiturile unui radio din vremea aceea, când poate că antena atașată nu izbutea întotdeauna să prindă undele sonice (suntem la țară, semnalul acustic ajunge greu), duc cu gândul la un bărzăune uriaș ce dă roată grămezii de ”îngrășământ”.

Dar poemul – și legătura lui cu imaginea – au și un strat mai profund. Din întreaga fotografie se desprinde un iz de părăsire, de solitudine decrepită. Parcă ”auzim” liniștea cum se revarsă din imagine! Și care este momentul în care devenim conștienți de această liniște, de tăcerea ce ne înconjoară? Cel în care ea este străpunsă de bâzâitul – întotdeauna inoportun! (ni se pare nouă) – al unei muște. Ca orice haiku bine făcut, poemul conține în fibra lui gena ambiguității. O muscă care zboară haotic și boscorodește zumzăind are, la o primă privire, un ”côté” comic. Versul al doilea introduce însă o notă mai profundă, aproape elegiacă. ”Sporind singurătatea” pare a fi cheia întregului poem. Și de aici posibilitățile de interpretare se ramifică amplu. Putem simți patosul lucrurilor (mono no aware), privind bătrânul zid fisurat, pe care dintele timpului îl macină constant, până în momentul în care acesta se va prăbuși. Aparatul, probabil stricat, ruginit, fără baterii, sau care își cântă, poate, cântecul de lebădă…un obiect perimat, al cărui rost și existență și-au încheiat ciclul.

Putem, în același timp, intui prezența autorului, subtil semnalată (ce frumoasă și autentic niponă această discreție în a afirma prezența eului în sceneria haiku-ului) prin acel ”sporind”. Pentru ca ceva să poată fi sporit, amplificat, trebuie să existe mai întâi un nucleu, un ”eșantion” din acel ceva. Găsim în acest poem, deci, o singurătate primară, de început, anume cea a invizibilului autor. O singurătate intrată în rezonanță cu solitudinea lucrurilor vechi din jur, cu vremelnicia tuturor formelor din univers. Cu faptul că mranița reprezintă, filozofic vorbind, ultimul stadiu în descompunerea formei, o reintoarceere la țărâna primordială, o ilustrare a entropiei, în fața căreia toate și toți suntem singuri.

Și fiindcă sora geamănă a singurătății e tăcerea, putem simți cum cele două pun stăpânire pe ziduri, plante și cugetul celui ce privește și meditează la rostul lumii. Bâzâitul unei muște nu face decât să accentueze, subliniind cu roșu, golul fonic din jur. Și poate și golul sufletesc….

Un poem minunat pentru care țin să o felicit cu reverență pe autoare. Bravo, Tania Gogan!

Jurizare și comentarii: Ioana Dinescu.

Mențiuni primesc, așa cum am anunțat, mulți:

Nr. 3

muzică hard rock –
o nouă crăpătură
în peretele vechi

Virginia Popescu

Nr. 11

casă părăsită –
dintr-un radio stricat
șuierat de vânt

Mihai Moldoveanu

Nr. 12

șlagăr de demult –

regăsind primăvara

nișă cu nișă

Andrei Andy Grădinaru

Nr. 14

zidul de chirpici

escaladat de-o floare – 

ultimul șlagăr

Ramona Bădescu

Nr. 33

linia frontului –
Passacaglia lui Bach
dusă și-ntoarsă

Mihai Moldoveanu

Nr. 39

obloane trase –

ascultând dintr-un hamac

cotele Dunării

Mircea Moldovan

În continuare diploma și lista poemelor intrate în concurs.

	Poem	Autor
1	după  cutremur – două  lumi  întrepătrunse  printr-o fereastră	Marin RADA
2	lăstar firav –  în temelia casei  altă fisură	Mihaela Iacob
3	muzică hard rock – o nouă crăpătură în peretele vechi	Virginia Popescu
4	pace în apus – spre ochiul orb o umbră nedumerită	Mona Gheorghe
5	lume cu fisuri – risipite-n cele zări pildele popii	Mircea Moldovan
6	toate știrile domeniul trecutului – visând viitor	Silvestru Miclăuș
7	reportofonul – ultimele ecouri nestinse de ierni	Andrei Andy Grădinaru
8	pereții crăpați – paza hergheliei iar zădărnicită	Tania Gogan
9	se duc zilele –  neclintite-n amintiri  povețile mamei	Mihaela Iacob
10	lucrând prin curte – la radio se transmite meciul de fotbal	Valer G. Pop
11	casă părăsită – dintr-un radio stricat șuierat de vânt	Mihai Moldoveanu
12	șlagăr de demult – regăsind primăvara nișă cu nișă	Andrei Andy Grădinaru
13	sat îmbătrânit – doar greierii mai încing câte o horă	Cezar Florescu
14	zidul de chirpici escaladat de-o floare –  ultimul șlagăr	Ramona Bădescu
15	copilărie – mama mai pune și azi firimituri în geam	Gabriela Cecilia Cioran
16	știri despre război- poate că  ziua de mâine  va fi ultima zi	Marin Rada
17	statornicie – fundația biblică oricărei case	Silvestru Miclăuș
18	melodiile vechi – casele în ruinǎ înviorate	Ana Drobot
19	casă de piatră – din toată măreția rămân doar ziduri	Mona Gheorghe
20	cătun părăsit  – dinspre vechiul cămin  ultimul șlagăr	Nicoleta Șurpanu
21	casă-n ruină  – adâncind fisurile ultimele știri	Ecaterina Pupăză
22	strigăt la cer – din casa părăsită păpușa fiicei	Ion Cuzuioc
23	casa crăpată – bunica lipeşte fotografia	Claudia Codau
24	proces de divorț – melodia întreruptă de furtună	Luminița Petrea
25	bătrânețe grea – ascultă cu groază știri de război	Valer G. Pop
26	plecați cu toții –  la fereastra casei  flori de mucegai	Mihaela Iacob
27	serata de jazz – continuate de viscol vibrațiile	Andrei Andy Grădinaru
28	timp împietrit – nisipul din clepsidră dând rest vieții	Mircea Moldovan
29	dansul miresei – miros a naftalină amintirile	Cristina Petrescu
30	casa spartă – dintr-o casetă veche valsul mirilor	Claudia Codău
31	târg de vechituri – din copilǎria mea sunet de vinil	Ana Drobot
32	casa cea veche – din odaia mamei doar un fir de voce	Mirela Brăilean
33	linia frontului – Passacaglia lui Bach dusă și-ntoarsă	Mihai Moldoveanu
34	oamenii străzii  – după zidurile reci  visuri deșarte	Nicoleta Șurpanu
35	puteri slăbite – între pereții crăpați rugăciunile	Silvestru Miclăuș
36	miros de mraniță – sporind singurătatea bâzâitul din umbră	Tania Gogan
37	după pârjol – printre norii cenușii  vibrează scântei	Ion Cuzuioc
38	vis de copil- în  spatele unui zid  o nouă  lume	Marin Rada
39	obloane trase – ascultând dintr-un hamac cotele Dunării	Mircea Moldovan
40	încă un șlagăr – ne împiedicăm din nou printre amintiri	Ana Drobot
41	după puhoi – doar muzica la radio alungă tristețea	Valer G. Pop
42	niciun greier – pe ritmuri de manele se clatină lumea	Tania Gogan
43	acorduri mute – în Patul lui Procust pustietatea	Ecaterina Pupăză
44	casă pustie  – un licăr de speranță  printre ruine	nicoleta șurpanu
45	ultimul scârțâit – ieșind din balamale ușa rămasă	Ion Cuzuioc
46	întors din război în singurul ochi rămas toată povestea	Mirela Brăilean
47	casa natală – ascunse prin unghere râsetele	Cristina Petrescu