ROY EHRENFRIED IN MEMORIAM

Fußspuren

urme pe nisip –

un rac înaintează

iar ele se sfârşesc

footprints in the sand –

a crab is advancing

and they fade

Es gibt im Leben eines Schülers (nicht viele) Lehrer, die wahrhaftig einen nachhaltigen Eindruck hinterlassen. Ihm gelang dieses Kunststück nicht nur durch Gelehrtheit oder pädagogische Künste, sondern durch eine überzeugende Authentizität und eine packende Intelligenz. Man spürte, dass er seine Lehrtätigkeit wirklich wichtig nahm….und persönlich!  Und die Kinder spürten es auch.

Diejenige, die Roy Ehrenfried gekannt haben (auch wenn nur flüchtig, so wie ich, von den Elternsitzungen), brauchen keine weitere Beschreibung. Für die Anderen, die dieses Glück nicht hatten, kann der Versuch, ihn in Worte zu fassen, nur misslingen. Daher will ich auch nichts Weiteres über seine Persönlichkeit sagen.

Roy Ehrenfried ist vor kurzem gestorben. An Krebs. Eine Krankheit, die aber nur seinen Körper bezwingen konnte und das nach einem jahrzehntelangen Kampf. Vielleicht war dies der Grund dafür, warum sein Geist – durch dieses Leiden geschliffen – so frei und kräftig glänzte.

Hinter ihm bleibt ein leerer Lehrerplatz. Der wird selbstverständlich wiederbesetzt. R. E. aber zu ersetzen? Unwahrscheinlich! Die Nachricht seines Todes hat uns – Schüler und Eltern von Goethekolleg Bukarest, die ihn gekannt haben – zunächst fassungslos, dann wütend auf das Schicksal, dann traurig und still gemacht. Mehr ist hier auch nicht zu sagen…..

Ruhe in Frieden, Roy Ehrenfried. Wir vermissen Dich sehr!

Nu sunt mulţi profesori în viaţa unui elev care să-şi pună asupra lui o amprentă durabilă. Lui i-a reuşit acest lucru, nu doar prin erudiţie sau artă pedagogică, ci printr-o autenticitate convingătoare şi printr-o inteligenţă vibrantă. Se simţea că îi pasă: de ceea ce făcea în clasă, de elevi …. o implicare personală. Şi o simţeau şi copiii!

Cei care l-au cunoscut pe Roy Ehrenfried  (chiar dacă doar tangenţial, ca mine, de la şedinţele cu părinţii) nu au nevoie de nici o altă descriere. Pentru ceilalţi, care nu au avut acest noroc, încercarea de a-l prinde în cuvinte nu poate decât să eşueze. De aceea nu doresc să mai adaug nimic despre personalitatea lui.

Roy Ehrenfried  a murit de curând. De cancer. O boală care a reuşit, însă, să-i îngenuncheze doar trupul, şi aceasta după decenii de luptă. Poate că tocmai din cauza asta spiritul său, şlefuit de suferinţă, strălucea atât de liber şi puternic.

În urma sa rămâne un post vacant de profesor. Care va fi, evident, ocupat din nou. Va putea fi însă R. E. înlocuit? Puţin probabil! Vestea morţii sale ne-a luat pe noi – elevii şi părinţii de la Colegiul Goethe din Bucureşti – mai întâi prin surprindere, apoi ne-am revoltat împotriva sorţii, apoi ne-am întristat şi am devenit tăcuţi. Mai mult nu este necesar să fie spus…..

Odihneşte-te în pace, Roy Ehrenfried! Ne lipseşti tare mult!

Acest articol a fost publicat în Haiga și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la ROY EHRENFRIED IN MEMORIAM

  1. Ancuța Ianc spune:

    Nu stiu cine sunteti, dar va multumesc mult!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s