Iată-ne și la sfârșitul lunii mai. Concursul nostru n-a intrat în carantină și se ține chiar bine în fața covidului. S-au strâns și luna aceasta 20 de poeme….semn bun, de relaxare și însănătoșire!
După o grea șovăială între câteva poeme interesante m-am oprit la haiku-ul Anei Drobot
podul șubred –
atât de rapidă
căderea serii
Autor: Ana Drobot
Explicația nu este ușor de dat. Versurile par la o primă lectură modeste, aproape șterse. Și totuși ceva te face să te oprești asupra lor, fără să știi exact de ce, ca atunci când, aflat într-o mulțime pestriță și gălăgioasă, îți atrage atenția exact acea silueta gri care se strecoară fără zgomot pe lângă tine.
În cenușiul lui aparent, poemul te obligă să rămâi pe loc și să-i cauți sensul, acel tâlc ascuns care nu se revelă imediat cititorului grăbit și ”versat”, obișnuit să prindă ”poanta” chiar înainte de versul al treilea, și să treacă apoi mai departe. Legătura între prima linie ”podul șubred” și partea a doua a haiku-ului se face printr-o juxtapunere exemplară, cratima (kireji-ul) legând autentic, ”prin parfum” și nu doar pro forma, două scene diferite al căror element comun trebuie înțeles și pătruns cu finețea intuiției. Șubrezenia podului poate fi asociată metaforic cu cea a condiției umane, podul însuși fiind viața ce leagă cele două maluri – momentul nașterii și cel al morții. Seara, amurgul vieții, pare să vină atât de repede atunci când te apropii de malul celălalt…. Cu alte cuvinte, podul – cu sens unic – devine din ce în ce mai șubred cu cât te apropii de capătul lui.
Sau poate că doar frica călătorului de umbrele nopții îl face să simtă că puntea e din ce în ce mai nesigură și înserarea din ce în ce mai grăbită. Faptul că versurile lasă loc unor multiple interpretări este marca unui haiku de bună calitate. În plus, legătura cu imaginea este bine gândită: alb/negrul fotografiei se regăsește subtil în cromatica serii/nopții, iar bârnele podului, vremuite și neregulate, nasc asocierea cu ”șubred”-ul din primul vers.
Felicitări, Ana Drobot, pentru acest haiku foarte bun! Te mai așteptăm pe la noi.
Aș dori să evidențiez alte trei poeme ale acestei ediții. Două senryu-ri foarte reușite:
jurăminte de iubire –
Pont Neuf se scufundă
sub povara lor
Mona Iordan/Rodica Ș
și
în campanie –
pe podul minciunilor
niciun afiș
Cezar Ciobîcă
și un alt haiku foarte bun:
nicio lumină –
înainte și-napoi
ceață de toamnă
Argentina Stanciu
Felicitări participanților și celor evidențiați.
Jurizare/comentariu: Ioana Dinescu
În continuare diploma și lista tuturor poemelor intrate în concurs.
| NR | POEM
|
AUTOR |
| 1 | vis de vacanţă –
toţi monştrii pandemiei aşteptând sub pod
|
Vasile Conioşi-Mesteşanu |
| 2 | eliberare –
cele două maluri mult mai distanţate
|
|
| 3 | festina lente –
chitare la unison cad în tăcere
|
Dana Ene
|
| 4 | claviatura –
fiece scândură-a podului altfel sub pași
|
Cecilia Birca
|
| 5 | nicio lumină –
înainte și-napoi ceață de toamnă
|
Argentina Stanciu |
| 6 | jurăminte de iubire –
Pont Neuf se scufundă sub povara lor
|
Mona Iordan/Rodica Ș
|
| 7 | primul pas pe punte –
celălalt mal pierdut în ceață
|
|
| 8 | pe ultimul drum –
în buzunarul de la piept o poză cu mama
|
Cezar Ciobîcă |
| 9 | puntea dintre ani –
mângâindu-i mamei bătăturile
|
|
| 10 | în campanie –
pe podul minciunilor niciun afiș
|
|
| 11 | priviri senine –
broșa prinzând pe ape raze piezișe
|
Petruța Ionescu |
| 12 | început de drum –
pe picioarele tale ajungi la capat
|
Dinca Valerian
|
| 13 | drumul Golgotei –
omul își duce crucea cu smerenie
|
Ion Cuzuioc
|
| 14 | melc, melc codobelc –
străbătând deșertul cu ziua de mâine
|
|
| 15 | susurul apei –
depănând printre valuri Firul Ariadnei
|
|
| 16 | podul șubred –
atât de rapidă căderea serii
|
Ana Drobot
|
| 17 | primul pas –
se deschid încet primele magnolii
|
|
| 18 | pe ultimul drum-
cu desaga in spate spre gongul final |
Marius Moldoveanu |
| 19 | drum cu sens unic-
doar păcatele rămân in urma noastră |
|
| 20 | pe puntea vieții-
suspinele așteaptă sărutul sorții |
haikuind.wordpress.com 